L a mulţi ani!

La multă dragoste, sănătate, dorinţe împlinite şi gânduri pozitive!

cu directie....!

imi cer scuze fata de amicii mei (claudia, andreea...sorin) pt faptul ca imbatranita adresa de mail a_gaby_y@yahoo.com nu imi apartine ...! Sorry fraţilor da' nu e a mea !

a_gaby_f@yahoo.com nu îmi aparţine!

simţeam nevoia să fac public acest aspect . Spre dez-amagirea mea şi poate şi a unora dintre voi, această adresă de mail nu mai este folosită de propria persoană. A trecută o grămadă de vreme de când am fost obligată(un bine-voitor m-a ajutat şi acum o foloseşte în scopuri personale) să renunţ la serviciile ei.

25 octombrie 2009

"Datori suntem sa ne plecăm frunţile în faţa celor care nu mai sunt, a celor care au înfruntat plumb duşman , chinuri şi moarte, pentru ca noi să rămânem aici , stăpâni pe vatra noastră plămădită din tainice vise, sudoare şi sânge" !!! (http://anonymusgerula.wordpress.com/2009/10/24/colbuite-cronici-de-glorie-25-octombrie-%E2%80%93-ziua-armatei-romane/)

Nu vreau să ridic în slăvi rolul armatei unei ţări sau să centrez existenţa unui stat în jurul acesteia, vreau doar să las libere câteva gânduri..

Privesc armata din interiorul ei sau cel puţin am naivitatea de a pretinde asta. Mă uit azi, în zi de sărbătoare, la cei ce se constituie în elementul definitoriu al ei: resursa umană. Văd oameni împovoraţi de grijile cotidiene, comportamente plictisite de atâta festivism, camarazi ce-au obosit a purta ţinuta militară. Educată într-un spirit patriotic(da! patriotic), având implicit inoculat respectul faţă de haina armatei române, mă întreb: câţi dintre noi cei re-găsiţi în slujba Drapelului României avem demnitatea şi respectul cuvenit armatei României ?

Oare câţi dintre cei remuneraţi de MApN ar avea conştiinţa de a participa activ la sărbătorirea Zilei Armatei României dacă nu ar fi constrânşi de ordinul unui superior?

Da! La mulţi ani colegilor ! La multă demnitate şi respect(măcar faţă de propria persoană)!

La mulţi ani !!!

dej

Somn uşor!

Ne educăm copiii...

Fapt divers: Oraşul natal...seară..terasa unui local cu pretenţii..O doamnă împreună cu un copil coboară dintr-o maşină fiţoasă. Se aşază pe terasă împreună cu odrasla ei de aproximativ 3 anişori. Doamna serveşte un suc şi se întreţine cu un domn...copilul se joacă...Trece un timp..şi încă un timp...copilul se plictiseşte...se apropie de a sa mamă şi o roagă să îl ea în braţe(ora 10:20 pm). Replica plină de dragoste părintească a celei care i-a dăruit viaţă :
Nu vezi că sunt cu ţigara în mână şi nu te pot lua acum în braţe)?

Nu sunt răutăcioasă, cel puţin nu mă consider, dar cu ce scop dăm unei fiinţe dreptul la viaţă dacă nu reuşim să îi oferimm o fărâmă de atenţia şi un gram de afecţiune?


Aşa se pare că e societatea..şi lumea încearcă din răsputeri să se adapteze..
Copiii se nasc...cresc în fum de ţigară şi în miros de alcool...învaţă din fragedă vârstă să cumpere alcool şi tutun...şi nu numai...

Iar noi...cei ce avem pretenţia că ştim să educăm suntem cei care le oferim şansa de a se dezvolta armonios într-un mediu ..conform cu ceea noi înţelegem prin aliniere la standardele societăţii contemporane.

...

Am întâlnit oamani faini în ultima vreme...oamneni cu ambiţii, cogniţii şi trăiri sănătoase. Îmi era dor de aşa ceva.

Da! Multă energie pozitivă adunată într-un timp scurt.

Noi!

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata ...



Pe-acelasi drum,
Mânati de-acelasi îndemn nefast al nazuintii,
De-aceleasi neîntelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-acelasi drum
Pe unde ieri trecura poate,
Strabunii nostri
Si parintii,
Pe unde, unii dupa altii, drumetii trec de mii de ani,

Noi -
Carora ni-i dat sa ducem enigma vietii mai departe
Si doliul vremilor apuse,
Si-al idealurilor scrum -
Pe-acelasi drum
Vom trece mâine cersind din titerele sparte
La umbra zidurilor mute
Si-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calea noastra întâlni-vom
Pe cei batrâni ramasi în urma -
Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrami
Cum le luam-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figura cum suferintele le curma
În suflet sfintele avânturi
Si-n gura caldele cuvinte...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calarea noastra întâlni-vom -
O!... câte nu poti sa-ntâlnesti
Când drumu-i lung
Si nesfârsita e nazuinta ce te mâna
Tot mai departe
Si te poarta,
Ca pe un orb tinut de mâna,
Spre-ntrezarite-Aureole -
Nimicuri scumpe pamântesti!...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...
Si mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc.

Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodata-n drum,
Înspaimântati ca-n urma noastra
Zari-vom pe-altii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Si râd ca nu-i putem opri...

Da...
Va veni si ziua-n care vom obosi,
Si va veni
Un timp în care-al nazuintii si-al aiurarilor parfum
Ne va parea miros de smirna,
Iar cântul titerelor sparte
Un Psalm cântat de-un preot gângav
La capatâiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaste...

Si-atunci, privind un urma lor -
Ca cei ce n-au nimic sa-si spuna
Când nu-si pot spune tot ce vor -



(Minulescu...Romanţa fără muzică, Romanţa noastră)

P.S.: pt cine are preteţia că mă ştie

Acelaşi Odorhei

spre înainte!

Starea de rău sau indispoziţie pare a fi capabilă de a te re-defini ca individ. Ajuns într-o conştientă singurătate datorată, în principal, unui context spaţial(promixitate teritorială definită de maghiarii din România) redescoperi bucurii simple şi nevoia acută de echilibru. Conştientizezi că eşti muritor, te simţi comun, te regăseşti în muzici aşa-zis comerciale . Taci..nu mai scri nimic..nu simţi nevoia să împarţi cu nimeni starea ta.
Dar e dureros...îţi dai seama că tăcerea e cea care te doare; mult prea dureroasă însă.. ca orice rană, uşor, încet, se vindecă.
Dumnezeu ne-a dăruit uitarea. Deşi uneori negăm, capacitatea de a uita e o virtute. Aruncăm ne-plăcerile în recicle bin-ul memoriei, ne ridicăm scuturându-ne de praf, zâmbim încrezători şi păşim spre înainte.

De ce scriu pe blog ?

E una dintre întrebările ce marchează în prezent universul meu ideatic...
În timpul scurs de când am iniţiat acest blog mi-am dat seama că se vrea a fi mai mult decât o simplă re-creere sau o banală înşiruire de gânduri...
Dar pe lângă ceea ce se vrea a fi, acest blog, mai are şi o valoară persoanală, un aport la optimizarea proprie, conştientizat însă tardiv.
Da, aşa e ! Mi-am dat seama că e o parte din mine...e un releu de control al propriei imagini de sine ..totodată, o modalitate de a exterioriza uneori afecte, alteori cogniţii. Un mijloc de exprimare a reprezentărilor exitente(la nivelul propriului univers ideatic) şi totodată unul de re-formare al acestora. Involuntar şi nu tocmai conştient, cred că acest blog a devenit un pilon al structurării propriei personalităţi. Poate e prea mult spus..dar cert e că ceea ce scriu e ceea ce gândesc. Ceea ce gândesc devine cel puţin părere în momentul verbalizării(aducerii la cunoştinţa celorlaţi). Iar părerile mele sunt parte a gândirii mele ..din respect faţă de ceea ce gândesc(implicit faţă de mine) nu voi dărâma prin negare ceea ce las spre a fi ştiut de alţii.

necesitatea frumosului...

Aruncând o vagă privire asupra unei opere a lui Oscar Wilde m-am gândit in-voluntar la sursa(cauza generatoare) necesităţii omului de a primi în mintea şi sufletul său frumosul? Există oare aşa ceva ? De ce are omul nevoie de acest ipotetic frumos ? Are nevoie de aşa ceva sau e un moft contemporan sau..istoric?

FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoşi, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinţe şi părţi ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mişcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ♢ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut şi arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeşte admiraţia din punct de vedere moral. ♢ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; aşa cum se cuvine. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi aşa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S.n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însuşirea omului de a simţi emoţie în faţa operelor de artă, a fenomenelor şi a obiectelor naturii etc. şi care are ca izvor obiectiv dispoziţia simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus. (http://dexonline.ro/search.php?cuv=frumos)

Ne naştem oare cu dorinţa de a întălni frumosul ? Ne ascuţim simţurile pentru a putea percepe frumosul iar mai apoi a avea o reprezentare a ceea ce înseamnă pentru noi armonia liniilor, formelor, culorilor ?

Părere personală : ne naştem diferit dar având fiecare un sâmbure genetic destinat frumosului. Facem primii paşi în viaţă alături de cei ce ne-au dat dreptul la un crâmpei de lumină...Gângurim, păşim şi zâmbim spre descoperirea frumosului ...Creştem prin dezvoltare...raţionăm ..ne formăm ...şi ajungem să rezonâm armonios la întâlnirea Lui, a frumosului.. Nivelul dezvoltării personale, optimizarea conştietizată a proprilui intelect şi a simţurilor deţinute, întruparea spre perfecţionare multilaterală continuă generează cunoaşterea frumosului...De la perceperea lui sumară, etapizat, până la dorinţa crescândă de cunoaştere a sa şi chiar dependeţa involuntară.

Şi totuşi...putem respira, ingurgita şi chiar procrea fără a simţi vreodată că avem nevoie de frumos...

Attitude makes all the difference

Everything realy does begin with you.. Zig Ziglar

E adevărat! Propria piele îşi alintă uşor ţesuturile, celulă cu celulă...se simte confortabil, gândeşte pozitiv...Da ! Pielea mea gândeşte! Şi gândeşte P O Z I T I V ! Da dragi con-cetăţeni! Îmi e bine cu mine, am păreri, uneori chiar opinii, pot să gândesc, chiar şi pozitiv... întotdeauna pozitiv...!

:)

Adică de ce să trăiască omul o sută de ani ?

Allah a împărţit viaţa...el le-a dat tuturor animalelor câte 50 de ani, atât.
Iar omul sosit ultimul şi lui Allah nu-i mai rămăseseră decât 25 de ani.
Omul se supără:
-E prea puţin!
Allah spune:
-E destul!
Omul:
-E prea puţin!
Allah:
-Păi, atunci du-te singur şi întreabă, poate are cineva în plus şi îţi dă şi ţie.
A plecat omul şi iată că întâlneşte un cal. Ascultă, zice, n-am destulă viaţă. Dă-mi dintr-a ta. Bine, poftim. Ia 25 de ani.
S-a dus mai departe, îi iese în cale un câine Ascultă câine, dă-mi din viaţa ta N-ai decât să iei 25 de ani. S-a dus mai departe. O maimuţă. A cerşit şi de la ea 25 de ani.
S-a întors la Allah.
Acesta îi spune : Treaba ta, tu ai hotărât. Primii 25 de ani o să-i trăieşti omeneşte. Următorii 25 de ani vei munci ca un cal. Următorii 25 o să latri ca un câine. Iar ultimii 25 de ani te va badjocori lumea ca pe-o maimuţă


Pavilionul canceroşilor Alexandr Soljenitîn

sâmbătă de cluj

Parcul Chios ..





E cazul să mă aranjez şi eu puţin...



Cora...Expoziţie de animale...



pe mine cine mă fotografiază?





m-am săturat de voi...






bleah..căldură...plictiseală..somnic..iumiii



prea cald pt gusturile mele...



cine se joacă şi cu mine ?

Am reuşit a-mi aduna gândurile ...

A fost o lectură chiar plăcută...Pânza de păianjen scrisă de Cella Serghi...
Părere personală: merită..
"e aşa de uşor să faci literatură în jurul sufletului complicat al femeii"

nu sunt o militantă e feminismului dar mi-a plăcut ideea lor...

dominancy of man



şi asta mi-a plăcut ....







Sursa: http://good50x70.org/2009/gallery/womens-rights-violations

Pentru tine, margaretele, nu vor fi niciodată ceea ce sunt pentru mine...

Margaretele (Leucanthemum vulgare) sunt flori de câmp, care pot fi întâlnite frecvent pe păşuni şi pajişti...fac parte din familia Asteraceae...Frunzele sunt lobate dinţat, şi nu sunt aşezate perechi pe tulpină. Petalele sunt albe, aşezate pe un singur rând...(wikipedia)

Ianuarie - Garoafe
Februarie - Violete
Martie - Narcise
Aprilie - Margarete
Mai - Margaritar
Iunie - Tandafiri
Iulie - Nemtisor
August - Gadiole
Septembrie - Ochiul boului
Octombrie - Calendula
Noiembrie - Crizanteme
Decembrie - Ilice (http://www.flori-bucuresti.eu/tag/margarete)

Margarete: coroniţă de premiant, zâmbet senin, dimineaţă racoroasă de primăvară, nostalgie plăcută...

PS: “What I like in a good author isn’t what he says, but what he whispers.” ~ Logan Pearsall Smith
“We don’t see things as they are, we see them as we are.” Anais Nin

A fost unul dintre noi!!!!!!!!!!!!!!

http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/in-viteza-spre-moarte-a-intrat-cu-masina-intr-un-copac-la-200km-h.html

Un tanar de 23 de ani, care se pregatea sa devina pilot de supersonic, a retezat cu masina doi copaci intr-o curba, in localitatea Posta Calnau. A fost ca si catapultat din vehiculul care s-a facut bucati. Trupul i-a fost prins apoi sub un trunchi rupt.


Am sfârşit copilăria şi ne-am trăit adolescenţa împreună ! De ce ? DE CE ?

Vom fi mult timp cu gândul la tine, Mario!

Dimineaţă...prea devreme..ciripit de păsărele şi..o cafea amară! SUPERBĂ dimineaţă!

Am început s-adun bucăţi, asemeni tuturor
Şi astăzi ştiu, că-ntregul e făcut din jumătăţi
Şi viaţa,
Înseamnă paşi spre mai târziu

(A. Roşian)

Nu-mi plac versurile în general...sau mai exact nu ma caracterizează memoratul lor, Însă... e o dimineaţă superbă şi, involuntar, mi-am amintit strofa scrisă de un prieten drag al meu...

Nevinovată analogie...

răsfoiam blog-urile şi am găsit o postare din care îmi permit să citez un paragraf :

ati observat cat de frustrate sunt stafidele?

refuzate la export de şefii boabelor de struguri, viitoarele stafide capătă fiţe de doi bani si se îndreaptă spre un amărât de solar pentru a căpăta o culoare verde-maronie care cică le avantajează. unele din ele dau în cancer. aţi vazut? sunt alea care mai au cate o chestie neagra, care scarţâie urât intre dinti.

uscate si colorate artificial incearca sa-si gaseasca o menire (http://sinueeadevina.blogspot.com/2009/05/stafide-frustrate.html)

vreau doar să vă dezvălui şi vouă ce mi-a avortat imaginaţia după ce a fost regulată în repetate rânduri de factori mai mult sau mai puţin constructivi...o analogie sumară cu... un-A dintre cele două creaţii ale Divinităţii din a şaptea zi a Facerii, trecută puţin de prima tinereţe: Femeia!
(îi mulţumesc aceleiaşi forţe feminine pt cuvintele nu tocmai armonioase prezente în text ...)

ieri...

Mă plimbam ieri prin conştiinţa mea ... supărasem un om( poate am mai supărat mulţi alţii...dar ăsta unu m-a ajutat să îmi dau seama că l-am
chiar supărat a ieşit liniştit din birou izbind uşa după un scurt monolog al meu susţinut de tăcerea încăpăţânată a inter-locutorului ) şi ...încercând sa îmi găsesc greşeala săvârşită, am ieşit la plimbare prin propria conştiinţă.. Pas cu pas...faptă cu faptă...replică de replică..rememoram tacit ultimele atitutudini faţă de semeni proxim (spaţial) ai mei. Încet..fără grabă...o dată...de două ori...chiar şi a treia oară.. însă fară un rezultat. Şi totuşi...am supărat un OM...

Diferiţi ne-a facut Domnul!
Înţelegem ce vrem din ceea ce receptăm pt că am crezut de cuviinţă a face asta. Gândim în mod personal, sub amprenta unei raţiuni modelate de unice combinaţii cu factori.
Credem că e bine să facem ceea ce facem, înţelegem concepte prin propria interpretare în personalul univers informaţional...
Şi totuşi avem pretenţia la a ne înţelege între noi, oamenii...avem pretenţia să comunicăm optim şi să funcţionăm în reţele sociale cât mai coerent-complexe cu putinţă. Vrem să fim clar înţeleşi sau acceptaţi fără a ni se ştirbi unicitatea.

Suntem diferiţi, unici şi... doritori de înţelegere... .

printre altele...

unghii false... sau ...






odorheiu secuiesc...
(imi cer scuze pt ne-actualizarea datei de pe aparatul foto)

Buna dimiiiiiiineaaaaataaaaaaaaaa!

“Ne naştem pe o planetă fermecătoare cu şansa de a trăi o viaţa superbă!”

Îmi permit a pre-lua ideea din postarea aparţinătoare domnului Mihai http://punctulzero.wordpress.com/ (nu ne ştim..dar tare faină e ideea).

Vineri dimineaţa…prea de dimineaţă ..sau …seară ucisă de zori reci şi cruzi. Gânduri incidente cotidianului …idei ce par a avea o finalitate ce merită o fărâmă de atenţie…
Diferenţă banal de sesizat…
Pozitiv..negativ…atitudine constructivă sau…comportament distructic…gânduri sănătoase sau idei ne-funcţionale…DA!..exact asta suntem..Noi cei care pretindem a fi raţiune construită perfect pe un soclu prederminat afectiv..Şi totuşi…suntem ceea ce vrem să fim : sumă de atitudini.. faţă de viaţă(în general)..pozitive sau negative!

E clar că ne naştem pe planeta fermecătoare unde avem şansa de a trăi o viaţă superbă! Iar banalitatea cotidianului, grijile zilnice, mizeria birocratică, gunoaiele din jur, prostia, ipocrizia şi semenele lor..sunt doar idei..false!

M-am întălnit cu...o carte de vizită...sau ea s-a tolalkozott cu mine

Da' să îmi ierte Dumnezeu incapacitatea de înţelege formatul şi multiplele nr de telefon de pe cartea de vizită a domnului...

paşaport de...Odorhei

Conştientă sunt că lipsa prezenţei propriilor mele rânduri a provocat mâhnire. Absenţă justificată însă: obţinerea acordului de şedere pe meleagurile patriei noastre ..mai exact în Harghita..la Odorheiu Secuiesc. Pitorească zonă..superbe locuri...maghiari stăpânindu-le..
Nu am să profit de dexteritatea dobândită încărcând post-area cu lucruri fără sens...doar câteva prime impresii :
-96% populaţie maghiară...nu doar procentual...ci şi faptic: oraş dezvoltat economic şi social mult peste ipoteticele expectanţe ale oricărui român
-4% români ce se "încăpăţânează" a păstra urma tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti prin căsătorii mixte sau prin a educa odraslele sub îndrumarea dascălilor maghiari
-atitudine asertivă din partea localnicilor..însă dacă vrei a supravieţui e necesar a dobândi abilitatea schimbării de replici în unica limbă de circulaţie locală: maghiara
-piaţa imobiliară la capitolul oferte de chirie locuinţe = 0 zero ; iar dacă Dumnezeu a vrut să te naşti român ai mult mai puţine şanse de a deveni locuitor al Odorheiului
E doar începutul...

Back !

S-a scurs ceva vreme de când nu am mai împărtăşit ganduri, idei, posibile afecte... Ar fi multe de zis dar e sâmbătă seara aşa că ...pentru moment am să mă rezum la un citat prins dintr-o răsfoire lapidară a cărţii "Femei celebre pe divan" ... Rene Rouyaud spunea că "în viaţă e-o singură morală: că eşti bogat sau falit, fără iubire eşti halit"...vers cântat îndelung de Edith Piaf...

Postare cu..direcţie..Rog adevăraţii domni, a nu-şi linge rănile inexistente!

Mi-am promis că voi scrie despre asta ... pentru că o părere exteriorizată devine prin însăşi existenţa ei o revoltă. Mă lupt în fiecare zi, ca de altfel fiecare dintre noi, pentru a-mi satisface una dintre nevoile subsecvente competitivităţii profesionale : aprecierea, valorizarea sau ...simplu: evaluare OBIECTIVĂ. Poate într-o mai mică măsură decât alţii sau mai mult ca unele încerc să îmi impun prezenţa(obiectiv) într-un mediu cazon, anost, preponderent masculin. Zi de zi..oră de oră..idee cu idee...gest cu gest..

Sunt momente(multe de altfel) când pretenţiile mele de la a mea perso(nalitate)ană devin etape depăşite cu brio...Inevitabil însă, cazon fiind acest anost mediu...îmi arată şi ... alteraţii ale ..manifestării vieţii în aşa-numitul cadru social. Nu..nu asta e cauza...nu e mediul anost şi cazon de vină...încercam să scuz incapacitatea umană de a asuma eşecul. Sunt multe adevăruri ce stau mascate în spatele unor eufemisme... multe...cu adevărat multe.

Eram la in-abilitatea fiinţei umane de a accepta eşecul şi în fond realitatea...Parcă asta era ideea ce încercam să o schiţez. E măgulitor a ţi se atribui rezultate ne-meritate...e plăcut a gusta aprecieri alterate de subiectivismul sexist al unui evaluator femei...Da ..e o societate în care laurii nemeritaţi sunt fructe exotice ingurgitate cotidian. Primim...acceptăm in-justeţea favorizantă ...şi încercăm să mascăm in-capacitatea umană de a ne ridica la un standard oarecare şi, totodată, impotenţa de a accepta eşecul prin invocarea unei imagini ce trebuie apărată.



Asta sunteţi domnilor, asta sunteţi! O verticalitate atacată de puternica dorinţă de a atinge perfecţiunea... orizontalului!

Trinity

a fost botezată Trinity...
şi datorită unui om cu suflet mare ...
va avea şi ea o şansă...
e micuţă...tânără şi puţin bolnăvioră....acum "internată" şi înconjurată de oameni ce-i vor binele...

Căţi dintre noi se gândesc la semenii lor ? Dar la cei ce nu cunvântă ?

Da...aşa e ...de unde să le dăm şi lor minute din preţioasa noastră existenţă..?!

mă re-găsesc...parţial...

Destinul, sau ceea ce numim aşa, a vrut să nu pot fi atât de raţional cum mi-ar fi plăcut să fiu. Mi-a fost dat să descopăr că biata mea logică încearcă în zadar să judece rece, precis, alb cu indiferenţa pe care o au zeii li o parte din oameni. Mereu a trebuit să ascult de impulsurile inimii care, vorba lui Pascal, are propriile ei raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte.(Octavian Paler Istoria subiectivă a autoportretului)

Mie ...imi place Paler... sau mai exact...ceea ce a gândit el

Laşitate înseamnă nu numai să eviţi sau să fugi, tot laşitate e şi dacă nu-ţi pasă

şi Blaga grăia mult adevăr : sunt împrejurări când laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter...


iar Marcel Proust avea şi el o părere cu privire la asta :
laşitatea nu ştie să profite de lecţiile pe care i le dă generozitatea

în fine...
o simplă laşitate de îndeamnă să cauţi siguranţa în negaţii George Eliot


...cu toate astea mai sunt oameni cărora le place starea de bine generată de laşitate...

interesantă adaptare..

Citeam presa şi mi-am oprit privirea asupra unui articol...Se pare că adaptarea la viteza impusă de socialul contemporan se realizează şi...în pat ..

http://www.adevarul.ro/articole/cele-mai-indraznete-teorii-despre-sex.html


şi dacă ....în doar 7, 8, 9 ...sau 13 minute...ajungem la...de ce să ne pierdem vremea cu preludiul, nu ?

îmi place de mine !

Îmi place de mine..şi ştiţi de ce ? Am ajuns să nu vă fiu indiferentă.. mă citiţi...mă criticaţi...mă încurajaţi..mă ajutaţi involunat să fac paşi spre înainte...Ceea ce mă dezamăgeşte însă (deşi îmi place de mine pentru că nu vă sunt indiferentă) e...faptul că, printre voi, cei care mă citiţi, mai sunt şi ...unii(unele ) ce au bunul simţ a-şi exprima opinia despre mine (nu neapărat făcând parte din aria cunoscuţilor lor) ,în public, fără a ţine cont de absenţa prezenţei mele ..Până aici e ok...cred...deşi nu ştiu unde se ascunde verticalitatea unui om care are curajul să vorbească pe la spatele(în dos-ul) celuilalt... Dar..dragii mei...de la a prezenta o opinie cu privire la o postare până la a caracteriza un om în urma unor cuvinte înţelepte servite la o cafea de o X sau Z persoană...e o cale mult prea lungă...

Şi totuşi...îmi place de mine ...

Tolstoi...

"femeile sunt principala piatră de încercare în viaţa unui bărbat. E greu să iubeşti o femeie şi să realizezi ceva în acelaşi timp. De aceea nu e decât un singur remediu de a iubi fără a fi împiedicat de la lucru, şi anume căsătoria."

hm...

nu pot să nu vă arăt şi vouă

Noua mea cană de cafea...tocmai am primit-o...
Vi se citeşte de departe invidia
:P

Erori ale ...universului

Poate că vin dintr-o altă lume sau poate că sunt depăşită de evoluţia comportamentului uman contemporan şi nu-l mai pot înţelege.

Curs...miercuri..9 si ceva a.m. .birocraţie...sistem precar ce impune limite şi rigori (...abia au trecut câteva zile de la momentul în care mi-am exteriorizat verbal o atitudine plângăcioasă faţă de modul în care ne dăm silinţa a înţelege funcţionalitatea normelor şi valorilor vehiculate!!!)

Curs..obligativitatea prezenţei cel puţin fizice. Impropriu spus curs. Lector. Bărbat...sau cel puţin aparent bărbat. 10 cursanţi în grupă. Toţi îşi ocupa timpul cu câte ceva (altceva decat acel "ceva" pretins de context)...eu...eu citesc...beletristică...Încerc să îmi dezvolt atenţia distributivă (altceva mai bun nu e de făcut). Nu văd în mine un factor distructiv..citesc...abia respir...prezenţa mea e insesizabilă...dar cel ce se pretinde a fi lector se împiedică din nou în mine...nu e primit ce îşi dorea de la mine: privirea, atenţia...posibile comentarii..centrarea mea pe ..el.
... am devenit un tradafir cu mii de ţepi enormi în care comportamentul afectiv masculin al domnului trecut de vârsta marilor crize sentimentale pare a-şi rupe în mod repetat îmbrăcămintea.
Atitudine disriminatorie...hărţuire....sau cum vrei a spune ...
Dacă stau bine să mă gândesc e o...manifestare a prototipului frustratului gelos :
...nu primeşte atenţie...agaţă într-un spin ...
...nu simte pivirea cerşită....agaţă în alt spin ...
...nu reuşeşte să monteze o conversaţie...alt spin...
Îşi sfâşie hainele devenind însâgerat şi...dur. Apăsat de panică şi amintindu-şi superioritatea poziţiei sale socio-profesionale (lector .. :) ) îşi schimbă atitudinea ... devine penibil ...şi dur...sub priviri curioase de cursanţi....

Lipsă ...frustrare...comportament deviant...discriminare....hărţuire....

...

Mi-am dat seama că, printre altele.... există două categorii de oameni: unii care îşi trăiesc viaţa aşa cum simt ei că trebuie să o facă şi alţii...care trăiesc din ...experienţele altora.
Mulţi dintre noi trăim între limitele morale ale socialului contemporan fară să ne întrebăm dacă e ceva dincolo de ele. Puţini însă reuşim să conştientizăm existenţa acestor limite şi un număr şi mai redus din specia cu pricina caută să vadă ce e dincolo de ele. Ne-am întrebat vreodată câte dintre aceste norme...valori sociale sau morale contribuie eficient la armonizarea relaţiilor din cadrul reţelelor sociale şi câte nu? Sau câte din ele generează frustrări şi deseori complexe?


E oare chiar atât de plăcut să trăieşti prin vorbele altora?

responsabilitate.....

Ne naştem şi ...brusc...devenim responsabili. R e s p o n s a b i l i pentru senzaţiile de bucurie sau tristeţe ale părinţilor noştri. Respirăm sau nu, suntem direct răspunzători pentru trăirile celor care ne-au dat viaţă.
Responsabilitatea, obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. Dificil de conştientizat şi mai apoi de acceptat implicaţiile reponsabilităţii...greu concept dar căsătorit cu realitatea.
Ajunsă într-un moment oarecare al existenţei mele, îmi dau seama că această răspundere, mai mult sau mai puţin conştientă, m-a urmărit întreaga viaţă: din cel dintâi moment până în prezenta clipă. Mai întâi mi-a fost încredinţaţă viaţa unui peşte, mai apoi cheia imensei uşi de la intrare, valoarea învăţăturilor primite şi ... cred că apogeul a coincis cu...responsabilitatea opţiunii în domeniul educaţiei.
O simplă privire asupra responsabilităţii m-a făcut să simt două dintre feţele acesteia : una îndreptată spre propria persoană şi una îndreptată spre cei din jur. Dacă stai să te gândeşti... printr-un simplu gest, o banală sugestie, un cuvânt sau o frază, o opinie personală sau un adevăr obiectiv, poţi schimba traiectoria unui posibil destin.
Câţi dintre noi se gândesc la infleunţa pe care o au asupra celor din jur ?




cine ne credem să dăm sfaturi celor dn jur ?

Nabokov....memorii...

... bunul simţ ne spune că existenţa noastră este doar o crăpătură de lumină între două eternităţi de întuneric. Deşi cele două sunt gemene, identice, omul, de regulă, priveşte cu mai mult calm abisul prenatal decât cel spre care se îndreaptă.