Am început s-adun bucăţi, asemeni tuturor(A. Roşian)
Şi astăzi ştiu, că-ntregul e făcut din jumătăţi
Şi viaţa,
Înseamnă paşi spre mai târziu
Nu-mi plac versurile în general...sau mai exact nu ma caracterizează memoratul lor, Însă... e o dimineaţă superbă şi, involuntar, mi-am amintit strofa scrisă de un prieten drag al meu...
4 comentarii:
Nu prea dimineaţa ...m-am trezit...fară ciripit de păsărele...cu o cafea superb de gustoasă...amintindu-mi de următoarele versuri...CÂNTARE
de Tudor Arghezi
M-am apărat zadarnic şi mă strecor din luptă
În umbra lunii albe, cu lancea naltă ruptă.
Pusei pamânt şi ape, zăgaze între noi,
Şi suntem, pretutindeni, alături, amândoi.
Te intâlnesc pe toată poteca-n aşteptare,
Necontenita mută a mea însoţitoare.
Pe la fantâni iei unda pe palme şi mi-o dai,
Iscată dintre pietre şi timpuri, fără grai.
Ţi-ai desfăcut camaşa şi-ntrebi cu sânii-n mână
De vreau s-astâmpar setea din ei sau din fântână.
Ai dus la ţurţur gura cu gura mea plecată,
Voind să bei cu mine scânteia lui deodată.
Amestecat-n totul, ca umbra şi cu gândul,
Te poartă-n ea lumina şi te-a crescut pamântul.
În fiecare sunet tăcerea ta se-aude,
In vijelii, în rugă, în pas şi-n alăute.
Ce sufăr mi se pare ca-ţi este de durere,
De faţă-n tot ce naşte, de faţă-n tot ce piere,
Apropiata mie şi totuşi depărtată,
LOGODNICĂ DE-A PURURI,SOŢIE NICIODATA.
imi plac aceste versuri!
mulţumesc ţie, anonimule, pentru...!
Trimiteți un comentariu