Citind unul dintre articolele recomandate de adrianciubotaru.ro a fi citite, am dat peste o teorie a succesului: for to all those who have, more will be given, and they will have an abudance. (from those who have nothing, even what they have will be taken away ) (Mathew Effect).
Apropiindu-mă de atitudinea mea faţă de cei din jurul meu şi gândindu-mă la idéea exprimată anterior, mi-am dat seama(deşi sunt blondă) de valabilitatea teoriei şi în sectorul relaţiilor interpesonale. Atitudinea pozitivă exteriorizată va isca un răspuns pe acelaşi ton, un zâmbet se va împrietenii cu un altul de la inter-locutor, o vorbă sinceră şi caldă se va regăsi lângă o alta. Şi atunci… de ce să nu zâmbeşti de la prima oră a zilei? De ce să dăruieşti răutăţi distructive, convins fiind că acestea iţi vor aduce răspunsuri similare?
Mâine e o nouă zi! O săptămână zâmbăreaţă şi sinceră vă doresc !!!
27 iunie 2010
18 iunie 2010
Efecte ale averselor de..ploaie!
Pe lângă plăcuta răcoare ivită de după generoasele precipitaţii m-am ales şi cu ... micuţe incidente nu tocmai încadrabile în categoria "plăcut".
1. Maşinuţa din imagine, condusă prudent şi grăbit de unul dintre vecinii mei, a trecut uniform accelerat pe lângă mine, ajutându-mă să simt pe propria piele mizeria, noroiul şi tempeatura apei dintr-o impozantă baltă a cartierului. Nu pot a nu-i mulţumi domnului conducător auto pentru îmbogăţirea bagajului de senzaţii termice înregistrate la nivel cutanat. Şi nu numai!
2.E chiar scara blocului în care m-am mutat recent. Ce e drept....la noi, la ţară, e scuzabil... E doar o amărâtă de scară de bloc dintr-un complex rezidenţial al unei comune limitrofe Clujului. Pot avea pretenţii la mai mult?
15 iunie 2010
Cu direcţie
Libertate...
„D-ta ce faci, cum te-ai organizat?” îl întrebase ministrul întâlnindu-l ultima oară. “Îmi apăr libertățile esențiale, răspunse el zâmbind. Îmi păstrez o parte din timp numai pentru mine singur…” “Nu, îl întrerupse ministrul, te întrebam de altceva: cum te-ai organizat în eventualitatea invaziei, a bombardamentelor masive… Râmâi la Londra?” “La asta încercam şi eu să răspund. Pentru orice eventualitate, mi-am organizat astfel programul încât să-mi păstrez numai pentru mine singur câteva ore pe zi. În acele ore nu am niciun contact cu evenimentele. Nu ascult radio, nu citesc ziarele. Orice s-ar întâmpla, în fragmentul acela de Timp pe care-l smulg din istorie şi-l păstrez numai pentru mine, niciun eveniment nu mă poate ajunge.
„…Încerc să-mi apăr libertățile esențiale. Dacă într-un asemenea ceas România ar fi invadată sau, ferească Dumnezeu, s-ar întâmpla o altă catastrofă, de alt ordin, eu voi afla printre cei din urmă aceste tragedii. Ceasurile acestea anistorice îmi îngăduie să suport, în restul timpului, teroarea istoriei. În cele din urmă teroarea mă ajunge și pe mine; dar am satisfacţie de a fi rămas câteva ceasuri liber; am satisfacția de a nu fi integrat evenimentelor în chip automat, ca un sclav care se mișcă și se odihnește la ordinul stăpânului…”
fragmente pre-luate de pe blog-ul lui Adrian Ciubotaru: http://www.adrianciubotaru.ro/
„D-ta ce faci, cum te-ai organizat?” îl întrebase ministrul întâlnindu-l ultima oară. “Îmi apăr libertățile esențiale, răspunse el zâmbind. Îmi păstrez o parte din timp numai pentru mine singur…” “Nu, îl întrerupse ministrul, te întrebam de altceva: cum te-ai organizat în eventualitatea invaziei, a bombardamentelor masive… Râmâi la Londra?” “La asta încercam şi eu să răspund. Pentru orice eventualitate, mi-am organizat astfel programul încât să-mi păstrez numai pentru mine singur câteva ore pe zi. În acele ore nu am niciun contact cu evenimentele. Nu ascult radio, nu citesc ziarele. Orice s-ar întâmpla, în fragmentul acela de Timp pe care-l smulg din istorie şi-l păstrez numai pentru mine, niciun eveniment nu mă poate ajunge.
„…Încerc să-mi apăr libertățile esențiale. Dacă într-un asemenea ceas România ar fi invadată sau, ferească Dumnezeu, s-ar întâmpla o altă catastrofă, de alt ordin, eu voi afla printre cei din urmă aceste tragedii. Ceasurile acestea anistorice îmi îngăduie să suport, în restul timpului, teroarea istoriei. În cele din urmă teroarea mă ajunge și pe mine; dar am satisfacţie de a fi rămas câteva ceasuri liber; am satisfacția de a nu fi integrat evenimentelor în chip automat, ca un sclav care se mișcă și se odihnește la ordinul stăpânului…”
fragmente pre-luate de pe blog-ul lui Adrian Ciubotaru: http://www.adrianciubotaru.ro/
Huh!
A venit şi vremea mea..-M-am decis: nu te mai părăsesc Clujule! Nu te mai părăsesc...cel puţin o vreme (generoasă sper). După repetate pelegrinări în terţe locaţii româneşti am decis să mă odihnesc pentru o vreme în Cluj. Da, în Cluj!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)