14 ianuarie 2009

responsabilitate.....

Ne naştem şi ...brusc...devenim responsabili. R e s p o n s a b i l i pentru senzaţiile de bucurie sau tristeţe ale părinţilor noştri. Respirăm sau nu, suntem direct răspunzători pentru trăirile celor care ne-au dat viaţă.
Responsabilitatea, obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. Dificil de conştientizat şi mai apoi de acceptat implicaţiile reponsabilităţii...greu concept dar căsătorit cu realitatea.
Ajunsă într-un moment oarecare al existenţei mele, îmi dau seama că această răspundere, mai mult sau mai puţin conştientă, m-a urmărit întreaga viaţă: din cel dintâi moment până în prezenta clipă. Mai întâi mi-a fost încredinţaţă viaţa unui peşte, mai apoi cheia imensei uşi de la intrare, valoarea învăţăturilor primite şi ... cred că apogeul a coincis cu...responsabilitatea opţiunii în domeniul educaţiei.
O simplă privire asupra responsabilităţii m-a făcut să simt două dintre feţele acesteia : una îndreptată spre propria persoană şi una îndreptată spre cei din jur. Dacă stai să te gândeşti... printr-un simplu gest, o banală sugestie, un cuvânt sau o frază, o opinie personală sau un adevăr obiectiv, poţi schimba traiectoria unui posibil destin.
Câţi dintre noi se gândesc la infleunţa pe care o au asupra celor din jur ?




cine ne credem să dăm sfaturi celor dn jur ?

Un comentariu:

Dan Gheorghe spunea...

problema e cine asculta de sfaturi. daca nu ma insel, minulescu spunea ca cel care asculta de sfaturile altora e pe jumatate invins, iar daca le si urmeaza, e distrus.