De ce scriu pe blog ?

E una dintre întrebările ce marchează în prezent universul meu ideatic...
În timpul scurs de când am iniţiat acest blog mi-am dat seama că se vrea a fi mai mult decât o simplă re-creere sau o banală înşiruire de gânduri...
Dar pe lângă ceea ce se vrea a fi, acest blog, mai are şi o valoară persoanală, un aport la optimizarea proprie, conştientizat însă tardiv.
Da, aşa e ! Mi-am dat seama că e o parte din mine...e un releu de control al propriei imagini de sine ..totodată, o modalitate de a exterioriza uneori afecte, alteori cogniţii. Un mijloc de exprimare a reprezentărilor exitente(la nivelul propriului univers ideatic) şi totodată unul de re-formare al acestora. Involuntar şi nu tocmai conştient, cred că acest blog a devenit un pilon al structurării propriei personalităţi. Poate e prea mult spus..dar cert e că ceea ce scriu e ceea ce gândesc. Ceea ce gândesc devine cel puţin părere în momentul verbalizării(aducerii la cunoştinţa celorlaţi). Iar părerile mele sunt parte a gândirii mele ..din respect faţă de ceea ce gândesc(implicit faţă de mine) nu voi dărâma prin negare ceea ce las spre a fi ştiut de alţii.

necesitatea frumosului...

Aruncând o vagă privire asupra unei opere a lui Oscar Wilde m-am gândit in-voluntar la sursa(cauza generatoare) necesităţii omului de a primi în mintea şi sufletul său frumosul? Există oare aşa ceva ? De ce are omul nevoie de acest ipotetic frumos ? Are nevoie de aşa ceva sau e un moft contemporan sau..istoric?

FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoşi, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinţe şi părţi ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mişcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ♢ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut şi arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeşte admiraţia din punct de vedere moral. ♢ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; aşa cum se cuvine. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi aşa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S.n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însuşirea omului de a simţi emoţie în faţa operelor de artă, a fenomenelor şi a obiectelor naturii etc. şi care are ca izvor obiectiv dispoziţia simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus. (http://dexonline.ro/search.php?cuv=frumos)

Ne naştem oare cu dorinţa de a întălni frumosul ? Ne ascuţim simţurile pentru a putea percepe frumosul iar mai apoi a avea o reprezentare a ceea ce înseamnă pentru noi armonia liniilor, formelor, culorilor ?

Părere personală : ne naştem diferit dar având fiecare un sâmbure genetic destinat frumosului. Facem primii paşi în viaţă alături de cei ce ne-au dat dreptul la un crâmpei de lumină...Gângurim, păşim şi zâmbim spre descoperirea frumosului ...Creştem prin dezvoltare...raţionăm ..ne formăm ...şi ajungem să rezonâm armonios la întâlnirea Lui, a frumosului.. Nivelul dezvoltării personale, optimizarea conştietizată a proprilui intelect şi a simţurilor deţinute, întruparea spre perfecţionare multilaterală continuă generează cunoaşterea frumosului...De la perceperea lui sumară, etapizat, până la dorinţa crescândă de cunoaştere a sa şi chiar dependeţa involuntară.

Şi totuşi...putem respira, ingurgita şi chiar procrea fără a simţi vreodată că avem nevoie de frumos...

Attitude makes all the difference

Everything realy does begin with you.. Zig Ziglar

E adevărat! Propria piele îşi alintă uşor ţesuturile, celulă cu celulă...se simte confortabil, gândeşte pozitiv...Da ! Pielea mea gândeşte! Şi gândeşte P O Z I T I V ! Da dragi con-cetăţeni! Îmi e bine cu mine, am păreri, uneori chiar opinii, pot să gândesc, chiar şi pozitiv... întotdeauna pozitiv...!

:)

Adică de ce să trăiască omul o sută de ani ?

Allah a împărţit viaţa...el le-a dat tuturor animalelor câte 50 de ani, atât.
Iar omul sosit ultimul şi lui Allah nu-i mai rămăseseră decât 25 de ani.
Omul se supără:
-E prea puţin!
Allah spune:
-E destul!
Omul:
-E prea puţin!
Allah:
-Păi, atunci du-te singur şi întreabă, poate are cineva în plus şi îţi dă şi ţie.
A plecat omul şi iată că întâlneşte un cal. Ascultă, zice, n-am destulă viaţă. Dă-mi dintr-a ta. Bine, poftim. Ia 25 de ani.
S-a dus mai departe, îi iese în cale un câine Ascultă câine, dă-mi din viaţa ta N-ai decât să iei 25 de ani. S-a dus mai departe. O maimuţă. A cerşit şi de la ea 25 de ani.
S-a întors la Allah.
Acesta îi spune : Treaba ta, tu ai hotărât. Primii 25 de ani o să-i trăieşti omeneşte. Următorii 25 de ani vei munci ca un cal. Următorii 25 o să latri ca un câine. Iar ultimii 25 de ani te va badjocori lumea ca pe-o maimuţă


Pavilionul canceroşilor Alexandr Soljenitîn

sâmbătă de cluj

Parcul Chios ..





E cazul să mă aranjez şi eu puţin...



Cora...Expoziţie de animale...



pe mine cine mă fotografiază?





m-am săturat de voi...






bleah..căldură...plictiseală..somnic..iumiii



prea cald pt gusturile mele...



cine se joacă şi cu mine ?