Lasă mâncarea să-ţi fie medicament şi medicamentul să-ţi fie mâncarea (Hipocrate)

Noua revoluţie a bunăstării . Paul Zane Pilzer

  

  

Puncte de vedere cu privire la relaţiile dintre noi, oamenii.

         Se întâmplă uneori să preluăm idei sau gânduri ale unora sau altora. Le împărtăşim pentru că poate suntem într-o situaţie similară cu a lor, poate pentru că ne plac sau poate pentru că pur şi simplu le credem a fi reale. Asta s-a întâmplat cu ceea ce am găsit pe blogul lui Adrian Ciubotaru: cred  că e pur şi simplu real.

„A vorbi de rău foștii prieteni, fostele iubite sau iubiți este unul dintre lucrurile cele mai dezagreabile trăsături umane din două motive. În primul rând, presupune lipsa de respect față de o persoană cu care am interacționat într-o anumită perioadă de timp, iar în al doilea rând presupune o lipsă de respect față de persoana prezentă care este martorul unei tirade despre un terț pe care îl cunoaște sau nu.(…). Când cineva vorbește de rău pe cineva, pe lângă faptul că această situație trădează lipsa sa de inteligență de vreme ce s-a lăsat înșelat de cineva pe care acum în desconsideră, ne face să ne gândim că și noi înșine putem fi în postura mai puțin doriță a celui vorbit de rău.”- Părerea lui Adrian Ciubotaru preluată de pe: http://www.adrianciubotaru.ro.

           Un alt element sensibil la nivelul acestor relaţii interpersonale e constituit de discuţiile ce au ca subiect punctele sensibile nerecunoscute personal ale interlocutorului. E foarte greu să accepţi că eşti aşa cum eşti, dacă înainte de a te obişnui tu cu tine, îţi scoate în evidenţă anumite trăsături, printr-o discuţie, unul dintre cei din jurul tău. 

Nicolae Steinhardt spunea: „Omul înghite şi el să-i spui multe de la obraz, dar se cutremură când dai peste ceea ce englezii numesc cadavrul din dulap şi începi a dezvălui ce singur nu îndrăzneşte a-şi mărturisi.”

Se pare a nu fi constructive toate discuţiile cu şi despre el, cel de lângă noi.

   

Dimineata de joi

          Mi-am dat seama că aştept cu interes dimineaţa de joi, contactul meu cu presa românească. E ziua în care, la chioşcurile de ziare, apare un număr nou din Dilema veche, unica publicaţie pe care o achit cu drag. Fără să îmi doresc asta, am ajuns a cunoaşte activitatea jurnalistică şi literară a multora dintre cei ce semnează articolele revistei menţionate anterior. Şi datorită lor, tot fără să vreau, îndrăgesc atitudini, limbaj, deschidere, opinii şi cultură.


           După cum spuneam: e joi, deci e Dilema veche. Nu pot să nu remarc în astă dimineaţă cum şi oamenii dragi mie prin scrierile au ajuns a se încărca negativ datorită unei societăţi româneşti în plină putrefacţie. Nici măcar elanul şi entuziasmul unei tinere juriste cu studii în străinătăţuri dornică de a schimbarea grava situaţie a României, nu reuşeşte a destrăma oboseala, scepticismul şi lehamitea domnului Andrei Pleşu. Învăţământul mediocru românesc, spitalele în faliment, corupţia şi ineficienţa guvernamentală par a fi constate ale articolelor de azi; domnul Vasilescu invocă un raport despre România realizat de Oxford Analytica în care spaţiul public al patriei este caracterizat de o adâncă degradare.” Pute rău. Miroase urât în oraşele patriei. Duhoarea permanentă nu devine doar o obişnuinţă, ci un fel de a fi.”- o altă remarcă încărcată de energie pozitivă românească, de data aceasta a domnului Cătălin Ştefănescu.




        Totuşi…: un final de săptămână superb, vă doresc ! A…să nu uit: vă aştept mâine să fiţi şi voi, ca noi, părtaşi la curăţarea României- Let’s do it, Romania!

Creativitate românească

Dacă vreau balcon, 
 îmi fac balcon !!!! 

Materializarea modernă a vechilor tradiţii: mămăligă modernă!

Aşa cum bunii noştri serveau mămăligă cu lapte aşa şi noi, cei ai lor, păpăm o mămăligă cu lapte...