O carte ce-o aşteptam de... ceva timp: Cartea şoaptelor - Vosganian . E o plăcere să guşti istorie chiar dacă e a unui alt popor.
E evident că fiecare generaţie se naşte cu problemele ei specifice; unii dintre mai vechii neamului şi-au trăit zilele în întâlniri crâncene cu alţi colocatari ai continentului; alţii s-au bucurat din plin de revoluţia industrială; comunismul a creat şi el oportunitatea neajunsurilor iar capitalismul a arătat o faţă de temut a neminţirii.
Însă...."unii au înţeles din secolul lor, că e greu să mori în pământul din care te-ai născut." (Vosganian făcând referire la poporul armean.). Nu s-a ivit ocazia, până acum, să mă însoţesc cu perspectiva lipsei unui căpătâi strămoşesc la care să aşez tainic o pomenire. Nu mi-am imaginat nicioadată că vremurile, ar putea oferi şi un astfel de context...
Da! Recunoştinţă poporului(mai vechi) român.!
