şutul ăsta e dat draqului, bravo- bravo, aucii,aiiii, ohoho, o, auălei, ai, nuuuu,văleu, ti-am zis că o sa facă un meci mare, ti-am zis!, ai.. să-mi bag piciorul, băieţii se mişcă entuziasmant, killer-ul la aruncările de 7m, p…a m..i, Doamne ajută, a făcut o pătrundere de nu-l oprea nici Poliţia.
Pe lângă cele amintite, repetarea abuzivă a cuvântului bravo a smuls zâmbete dar şi iritare: bravo, bravo la toate golurile echipei române, la fiecare recuperare inocentă a mingii, la orice fază de atac a Stelei .Am râs… cu gust amar. Mi-a plăcut jocul băieţilor însă m-a uimit negativ comentariul oferit de cei doi învestiţi cu treaba aceasta.
Ajutaţi mai mult sau mai puţin de arbitrii maghiari, cu un joc bun şi un psihic pe măsură, steliştii au finalizat favorabil 32 la 28. Baftă în re-tur!
P S: nu orice fotbalist poate deveni comentator de handbal.
