"Datori suntem sa ne plecăm frunţile în faţa celor care nu mai sunt, a celor care au înfruntat plumb duşman , chinuri şi moarte, pentru ca noi să rămânem aici , stăpâni pe vatra noastră plămădită din tainice vise, sudoare şi sânge" !!! (http://anonymusgerula.wordpress.com/2009/10/24/colbuite-cronici-de-glorie-25-octombrie-%E2%80%93-ziua-armatei-romane/)
Nu vreau să ridic în slăvi rolul armatei unei ţări sau să centrez existenţa unui stat în jurul acesteia, vreau doar să las libere câteva gânduri..
Privesc armata din interiorul ei sau cel puţin am naivitatea de a pretinde asta. Mă uit azi, în zi de sărbătoare, la cei ce se constituie în elementul definitoriu al ei: resursa umană. Văd oameni împovoraţi de grijile cotidiene, comportamente plictisite de atâta festivism, camarazi ce-au obosit a purta ţinuta militară. Educată într-un spirit patriotic(da! patriotic), având implicit inoculat respectul faţă de haina armatei române, mă întreb: câţi dintre noi cei re-găsiţi în slujba Drapelului României avem demnitatea şi respectul cuvenit armatei României ?
Oare câţi dintre cei remuneraţi de MApN ar avea conştiinţa de a participa activ la sărbătorirea Zilei Armatei României dacă nu ar fi constrânşi de ordinul unui superior?
Da! La mulţi ani colegilor ! La multă demnitate şi respect(măcar faţă de propria persoană)!
La mulţi ani !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu