Mi-am promis că voi scrie despre asta ... pentru că o părere exteriorizată devine prin însăşi existenţa ei o revoltă. Mă lupt în fiecare zi, ca de altfel fiecare dintre noi, pentru a-mi satisface una dintre nevoile subsecvente competitivităţii profesionale : aprecierea, valorizarea sau ...simplu: evaluare OBIECTIVĂ. Poate într-o mai mică măsură decât alţii sau mai mult ca unele încerc să îmi impun prezenţa(obiectiv) într-un mediu cazon, anost, preponderent masculin. Zi de zi..oră de oră..idee cu idee...gest cu gest..
Sunt momente(multe de altfel) când pretenţiile mele de la a mea perso(nalitate)ană devin etape depăşite cu brio...Inevitabil însă, cazon fiind acest anost mediu...îmi arată şi ... alteraţii ale ..manifestării vieţii în aşa-numitul cadru social. Nu..nu asta e cauza...nu e mediul anost şi cazon de vină...încercam să scuz incapacitatea umană de a asuma eşecul. Sunt multe adevăruri ce stau mascate în spatele unor eufemisme... multe...cu adevărat multe.
Eram la in-abilitatea fiinţei umane de a accepta eşecul şi în fond realitatea...Parcă asta era ideea ce încercam să o schiţez. E măgulitor a ţi se atribui rezultate ne-meritate...e plăcut a gusta aprecieri alterate de subiectivismul sexist al unui evaluator femei...Da ..e o societate în care laurii nemeritaţi sunt fructe exotice ingurgitate cotidian. Primim...acceptăm in-justeţea favorizantă ...şi încercăm să mascăm in-capacitatea umană de a ne ridica la un standard oarecare şi, totodată, impotenţa de a accepta eşecul prin invocarea unei imagini ce trebuie apărată.
Asta sunteţi domnilor, asta sunteţi! O verticalitate atacată de puternica dorinţă de a atinge perfecţiunea... orizontalului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu