Mi-am promis că voi scrie despre asta ... pentru că o părere exteriorizată devine prin însăşi existenţa ei o revoltă. Mă lupt în fiecare zi, ca de altfel fiecare dintre noi, pentru a-mi satisface una dintre nevoile subsecvente competitivităţii profesionale : aprecierea, valorizarea sau ...simplu: evaluare OBIECTIVĂ. Poate într-o mai mică măsură decât alţii sau mai mult ca unele încerc să îmi impun prezenţa(obiectiv) într-un mediu cazon, anost, preponderent masculin. Zi de zi..oră de oră..idee cu idee...gest cu gest..
Sunt momente(multe de altfel) când pretenţiile mele de la a mea perso(nalitate)ană devin etape depăşite cu brio...Inevitabil însă, cazon fiind acest anost mediu...îmi arată şi ... alteraţii ale ..manifestării vieţii în aşa-numitul cadru social. Nu..nu asta e cauza...nu e mediul anost şi cazon de vină...încercam să scuz incapacitatea umană de a asuma eşecul. Sunt multe adevăruri ce stau mascate în spatele unor eufemisme... multe...cu adevărat multe.
Eram la in-abilitatea fiinţei umane de a accepta eşecul şi în fond realitatea...Parcă asta era ideea ce încercam să o schiţez. E măgulitor a ţi se atribui rezultate ne-meritate...e plăcut a gusta aprecieri alterate de subiectivismul sexist al unui evaluator femei...Da ..e o societate în care laurii nemeritaţi sunt fructe exotice ingurgitate cotidian. Primim...acceptăm in-justeţea favorizantă ...şi încercăm să mascăm in-capacitatea umană de a ne ridica la un standard oarecare şi, totodată, impotenţa de a accepta eşecul prin invocarea unei imagini ce trebuie apărată.
Asta sunteţi domnilor, asta sunteţi! O verticalitate atacată de puternica dorinţă de a atinge perfecţiunea... orizontalului!
...am aflat că sunt individ nu atunci când am avut revelaţia că trăiesc, că sunt viu, ci în clipa când mi-am dat seama că adevărul meu nu este singurul. că au fost, sunt şi vor fi, miliarde de adevăruri tot atât de vii ca şi al meu...(Paler)
18 februarie 2009
Trinity
a fost botezată Trinity...
şi datorită unui om cu suflet mare ...
va avea şi ea o şansă...
e micuţă...tânără şi puţin bolnăvioră....acum "internată" şi înconjurată de oameni ce-i vor binele...
Căţi dintre noi se gândesc la semenii lor ? Dar la cei ce nu cunvântă ?
Da...aşa e ...de unde să le dăm şi lor minute din preţioasa noastră existenţă..?!
15 februarie 2009
mă re-găsesc...parţial...
Destinul, sau ceea ce numim aşa, a vrut să nu pot fi atât de raţional cum mi-ar fi plăcut să fiu. Mi-a fost dat să descopăr că biata mea logică încearcă în zadar să judece rece, precis, alb cu indiferenţa pe care o au zeii li o parte din oameni. Mereu a trebuit să ascult de impulsurile inimii care, vorba lui Pascal, are propriile ei raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte.(Octavian Paler Istoria subiectivă a autoportretului)
8 februarie 2009
Mie ...imi place Paler... sau mai exact...ceea ce a gândit el
Laşitate înseamnă nu numai să eviţi sau să fugi, tot laşitate e şi dacă nu-ţi pasă
şi Blaga grăia mult adevăr : sunt împrejurări când laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter...
iar Marcel Proust avea şi el o părere cu privire la asta :
laşitatea nu ştie să profite de lecţiile pe care i le dă generozitatea
în fine...
o simplă laşitate de îndeamnă să cauţi siguranţa în negaţii George Eliot
...cu toate astea mai sunt oameni cărora le place starea de bine generată de laşitate...
interesantă adaptare..
Citeam presa şi mi-am oprit privirea asupra unui articol...Se pare că adaptarea la viteza impusă de socialul contemporan se realizează şi...în pat ..
http://www.adevarul.ro/articole/cele-mai-indraznete-teorii-despre-sex.html
şi dacă ....în doar 7, 8, 9 ...sau 13 minute...ajungem la...de ce să ne pierdem vremea cu preludiul, nu ?
http://www.adevarul.ro/articole/cele-mai-indraznete-teorii-despre-sex.html
şi dacă ....în doar 7, 8, 9 ...sau 13 minute...ajungem la...de ce să ne pierdem vremea cu preludiul, nu ?
5 februarie 2009
îmi place de mine !
Îmi place de mine..şi ştiţi de ce ? Am ajuns să nu vă fiu indiferentă.. mă citiţi...mă criticaţi...mă încurajaţi..mă ajutaţi involunat să fac paşi spre înainte...Ceea ce mă dezamăgeşte însă (deşi îmi place de mine pentru că nu vă sunt indiferentă) e...faptul că, printre voi, cei care mă citiţi, mai sunt şi ...unii(unele ) ce au bunul simţ a-şi exprima opinia despre mine (nu neapărat făcând parte din aria cunoscuţilor lor) ,în public, fără a ţine cont de absenţa prezenţei mele ..Până aici e ok...cred...deşi nu ştiu unde se ascunde verticalitatea unui om care are curajul să vorbească pe la spatele(în dos-ul) celuilalt... Dar..dragii mei...de la a prezenta o opinie cu privire la o postare până la a caracteriza un om în urma unor cuvinte înţelepte servite la o cafea de o X sau Z persoană...e o cale mult prea lungă...
Şi totuşi...îmi place de mine ...
Şi totuşi...îmi place de mine ...
4 februarie 2009
Tolstoi...
"femeile sunt principala piatră de încercare în viaţa unui bărbat. E greu să iubeşti o femeie şi să realizezi ceva în acelaşi timp. De aceea nu e decât un singur remediu de a iubi fără a fi împiedicat de la lucru, şi anume căsătoria."
hm...
hm...
3 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)