Am câteva umile ne-dumeriri cu privre la acest gingaş şi minuscul obiect numit generic v e r i g h e t ă. De la mult prea cunoscuta asociere a sa cu eternitatea sau cu începutul fără sfârşit până la a deveni un obiect ce stinghereşte prin simpla prezenţă e o traiectorie aparent lungă. S-a pierdut oare în timp sau s-a deteriorat odată cu societatatea importanţa acestei bijuterii.
Primele inele de acest gen au apărut în Egiptul Antic, folosite ca sigiliu, simbol al puterii si al unei anumite autorităţi. Podoabele au fost copiate de femeile din pătura săracă a societăşţi. Ele se foloseau de materiale ca argint, bronz, sticla sau lut, acoperite cu o glazură silicioasa colorată în albastru sau verde(http://www.copilul.ro/a_145_2069_Simbolistica_verighetei.html).
Romanii au purtat o lunga perioadă de timp doar inele din fier. Dupa anul 31 i. Hr. au apărut inele de aur, dar erau folosite doar de nobili: ambasadori, senatori, consuli si şefului oficial al statului. Au fost date si o serie de legi care reglementau purtarea inelelor. Cu timpul, inelul a devenit obligatoriu pentru "a lega" o persoana de clasa lui sociala. Ulterior a apărut şi inelul de logodnă. Primii care au folosit această bijuterie au fost romanii. La ceremonia de logodnă, logodnicul dădea un inel simplu de fier, familiei miresei, ca un simbol al angajamentului. Iniţial, ceremonia de logodnă era mai importantă decât cea a casatoriei, care venea doar sa împlinească primul angajament. Primul inel crestin de logodnă a fost găsit în catacombele Romei, nu era din aur, datorită perceptelor biblice, si datează din anul 200 d. Hr.
Creştinii au acceptat inelul marital, preluat de la păgâni, doar pentru ca era un simbol al angajamentului căsătoriei. Acesta este si motivul pentru care ei nu purtau inele mari si pe toate degetele, precum romanii precreştini. Bărbatul îi dădea soţiei inelul şi ca sigiliu pentru bunurile din casa lui. Femeia era cea care avea rolul de a păstra averea familiei. În fine, inelul de cununie începe sa fie folosit în timpul ceremoniei religioase, undeva în prima jumatate a secolului IV. Al patrulea deget a fost ales pentru a fi purtată verigheta, ca simbol al iubirii, socotit "vera amoris", iar mâna stângă a fost stabilită datorită inimii, situată în partea stangă a trupului. Astfel, degetul inelar, cum este cunoscut astăzi, era considerat ca o prelungire a inimii. Obiceiul a fost preluat de la creştini de toate popoarele.
De ce oare am devenit reticenţi la această tradiţie ? Sau mai direct, să îmi exprim clar marea nedumerire : de ce au renunţat bărbaţii la portul verighetei ? E chiar atât de dificil să porţi o asemenea greutate cu rezonanţă simbolică? Cred ca da...din moment ce 2 din 3 bărbaţi nu au nici măcar intenţia de a purta aşa ceva . Sau...o fi oare vina evoluţiei la nivel social ? Cu ce sunt eu de vină că flirtez cu un barbat însurat dacă el nu îşi poartă verigheta ? Ar trebui oare să înţeleg că ...e încă disponibil? Sau că e grea bijuteria şi e inutil să o poarte?
4 comentarii:
Barbatii nu poarta verigheta pentru ca lucreaza cu parti mecanice si risca sa isi prinda degetul, adica sa il rupa
lol, la anonim, atat pot la ora asta....c_b
e foarte grea ... si n-o merit
Nu sunt tare de acord cu istoria verghietei.In general mare parte din obiceiurile crestine sunt preluate de la evrei. Probabil ca si ceremonia casatoriei are originile undeva prin prima religie monoteista:
According to kabbalah and Jewish tradition, the wedding band should be pure gold and totally unadorned. In certain circles, it is customary to use a silver ring. It should not be set with a stone, nor should it contain any inscription.
http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/476748/jewish/The-Wedding-Band.htm
Ring: Technically, the kiddushin can be transacted through the groom giving the bride anything of value. Nonetheless, marrying with a ring is an ancient Jewish tradition. Aside for the kabbalistic reasons for this tradition, there is also a practical explanation -- a ring serves as a constant and highly visible reminder of the couple's wedding commitment.
http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/477335/jewish/The-Betrothal.htm
Interesant este ca doar mirele este obligat sa “sfiinteasca” pactul casatoriei prin conferirea inelului.
http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/477319/jewish/Is-a-Double-Ring-wedding-ceremony-okay.htm
Trimiteți un comentariu