Uite-l...vine!!! Cine ? ...Moş Nicolae

Nu înţeleg...De ce facem discriminare între moşi? De ce acordăm mai multă atenţie bătrânului Crăciun decât lui Moş Nicolae? Toată lumea se pregăteşte pentru venirea lui Moş Crăciun minimalizând rolul Sfântului Nicolae. De ce toate magazinele, revistele , emisiunile tv, discuţiile din luna decembrie gravitează doar în jurul lui Crăciun ?! Uf!

Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sin-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbatoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de ”Moş Neculai” si pâna la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Născut în cetatea Pătara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lânga Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.( http://www.desprecopii.com/info.asp?id=554). Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corabier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieţii s-a retras la mănăstirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea ca din mormântul sau izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile.


Am trecut prin procesul re-memorării majoritatea lucruşoarelor făcute în ultimul an şi...am decretat : nu am fost un copil prea cuminte anul acesta..aşa că...am să-mi aştept cu-minte nuieluşa ...

Evoluţia mentalităţii : violând intimitatea scrisorii adresate moşului de către a mea nepoţică am descoperit ce îşi doreşte o copiluţă de doar 9 anişori : printre cărţi, cd-uri şi jucarioare, era amintit şi un ”pix pentru tatuaje”. Pe vremea mea (waw! Ce am mai îmbătrânit) ceream moşului dulciuri, jucării sau poate cărţii de colorat...