Azi, în Sfânta zi de Duminică, viaţa mi-a dat ocazia să am parte de o experienţă... inedită. Pentru a vă putea da seama despre cele trăite de mine azi, (deşi poate prea puţin vă frământă experienţele mele persoanale) aş vrea doar să va spun că am fost botezată, crescută şi educată în spiritul creştinismului ortodox şi am dobândit, oadată cu anii, un respect deosebit faţă de Dumnezeu şi credinţă.
Decesul unei rude apropiate a unei persoane foarte dragi mie m-a determinat să iau parte la desfăşurarea unui serviciu religios funerar într-un sat al Hunedoarei. Nimic ne-obişnuit...lume, sicriu, mort...şi preotul, principalul actor în viaţă al evenimentului cu pricina. Mi-a fost greu să văd că un slujitor al Domnului poate purta haine preoţesti, chiar mai mult decât atât, îşi permite a săvârşi taina morţii în stare de ebrietate. Da... fiecare dintre noi e om...uneori ne bâlbâim, facem dezacorduri sau uităm de coerenţă în exprimare...dar de la a nu găsi un cuvânt potrivit contextului până la a te adresa credincioşilor îndureraţi cu sintagma "jalnici credincioşi" e o cale puţin mai lungă. Şi oare...chiar pentru totul e nevoie să plăteşti? Ştiam că an de an , familiile de credincioşi achită o taxă stabilită de biserică pentru serviciile pe care acesta le prestează. Am descoperit, tot azi, că fiecare preot are propria concepţie despre cum şi cât trebuie să fie remunerat pentru serviciile prestate. SPre exemplu, acest X preot din satul cu pricina, pe lângă salarul lunar primit(parte de la stat, parte plătit de credincioşi (taxa anuală sau banii strânşi de biserică în dumineci sau sărbători)), taxa aferentă serviciului funerar prestat(stabuilită după bunul plac), a solicitat credincioşilor, în mijlocul cimititului, să "pună bani şi să pupe crucea "(adică... da... ).
Poate sunt de modă veche...dar...îmi e greu a înţelege!
"Jalnic credincios...pune bani şi pupă crucea"
Un comentariu:
Nu esti de moda veche! Esti de moda noua! Aceste obiceiuri, se pot numi arhaice mai ales in zona de munte (fie a Apusenilor fie a Retezatului). Puterea noastra, a celor care am umblat mai mult, nu ne permite sa ne adaptam unor practici mistice precum cea descrisa. In lumea satului e un fapt cotidian si o obisnuinta. Daca spui acest lucru unei persoane de varsta a treia si ii spui ca vrei sa se scoata acest obicei de a saruta crucea si de a lasa bani pentru "VAMA" o deranjezi chiar o iriti. Prostul obicei a devenit cutuma. De aproape 2000 de ani biserica stabileste niste legi care nu au fost combatute, perfectionate sau adaptate si e greu sa te creada cineva ca ce gandesti tu este corect. Primiesti dreptate in ganduri si afirmatii doar de la cei care au un grad de educatie si instructie cel putin cat al tau.
Trimiteți un comentariu