Mi-am început ziua răsfoind presa; nu e un obicei, dar e joi şi e Dilema Veche. Mi s-a oprit privirea asupra unui concept vehiculat în treacăt de Andrei Pleşu în discuţia avută cu Adam Michnik, acela de cult al normalităţii. Această invocată normalitate cuprinde, printre altele, valori ale libertăţii, demnităţii şi onoarei. Uşor de aşezat sub taste, mai puţin uşor de explicitat şi amintit valenţe ale sensurilor acestora, greu de însuşit şi uneori imposibil de interiorizat, valorile amintite sunt totuşi contemporane. Vrem sau nu dorim, ele respiră aceleaşi noxe cu noi, se frâng în cotidian, se iscălesc în servilismul politic nedeclarat şi, uneori, îşi vând costumul chiar şi la mâna a doua.
Le avem! sunt ale noastre. Ne plângem că ei le-au abrogat sau casat şi, implicit, ne privează de normele metodologice de aplicare, însă călcâiele noastre eliberează ruşinos suspine de normalitate.
Şi trec zilele.. una câte una, alta după una… iar noi privim în gol… şi trec zilele… alta după azi, una după mâine…noi tot în gol privim…dar PRIVIM !!!(şi ne mândrim cu faptul că PRIVIM)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu