31 mai 2010

Să creşteţi mari, copil-uţilor!

Simţim şi uneori nu recunoaştem, ne dorim dar poate că nu avem curajul să o să spunem, suntem (fiecare dintre noi în felul său) copii şi ... ne mascăm adulţi.

Un comentariu:

Nicu spunea...

Asa este! De fapt cred ca fiecare dintre noi isi pune masca de bancher, sau militar, sau patron, sau avocat in fiecare dimineata in care trebuie sa plece la munca, dar in sinea noastra toti suntem aceiasi! Niste copii. Consider ca cei ce se straduiesc prea tare sa arate, sa se comporte, sa gandeasca si mai ales sa intre in conflicte ca niste adulti traiesc o mare drama. In felul acesta se prajesc vise, sentimente, suflete inocente si iubiri. Ajutati copiii sa fie copii... prin propriul exemplu... si învăţaţi de la... copiii! Merita!!!