De cele mai multe ori te desparţi melancolic şi cu tristeţe de câte un loc în care ai trăit o parte a vieţii. Spun de obicei pentru că viaţa mi-a arătat şi excepţii: a venit vremea să îmi iau adio de la habitatul ce m-a găzduit în primul meu an de carieră. Mă uit în urmă şi ... nu văd nimic...sau nu vreau să văd nimic. Cred de fapt că nu am ce vedea. Deşi sunt multe de spus, nu cred că e momentul şi locul oportun.
... îmi voi aminti cu drag de puţinii oameni ce mi-au dăruit zâmbete. Atât!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu