răsfoiam blog-urile şi am găsit o postare din care îmi permit să citez un paragraf :
ati observat cat de frustrate sunt stafidele?
refuzate la export de şefii boabelor de struguri, viitoarele stafide capătă fiţe de doi bani si se îndreaptă spre un amărât de solar pentru a căpăta o culoare verde-maronie care cică le avantajează. unele din ele dau în cancer. aţi vazut? sunt alea care mai au cate o chestie neagra, care scarţâie urât intre dinti.
uscate si colorate artificial incearca sa-si gaseasca o menire (http://sinueeadevina.blogspot.com/2009/05/stafide-frustrate.html)
vreau doar să vă dezvălui şi vouă ce mi-a avortat imaginaţia după ce a fost regulată în repetate rânduri de factori mai mult sau mai puţin constructivi...o analogie sumară cu... un-A dintre cele două creaţii ale Divinităţii din a şaptea zi a Facerii, trecută puţin de prima tinereţe: Femeia!
(îi mulţumesc aceleiaşi forţe feminine pt cuvintele nu tocmai armonioase prezente în text ...)
Un comentariu:
...Stau şi mă întreb dacă însăşi viaţa asta nu este chiar o poveste...Din păcate în această poveste nu există prinţi şi prinţese...nu există acea dragoste pe care o ştim cu toţii...încercăm să ne credem deseori esenţa vieţii unui om...şi totuşi nu este aşa.Ne încurcăm în cuvinte,dar nu vedem că de fapt ne încurcăm în sentimente şi trăiri.Ce frumos ar fi fost ca viaţa să ne ofere numai iubire...dar viaţa este parşivă şi ne induce în eroare tocmai atunci când credem că suntem învingători...
Dacă ar fi să personalizez nu aş apela la acea,,bobiţă de strugure"pentru că atunci ar trebui să etalez doar gustul interior deci aş scoate în relief doar parfumul seducător cu care această ,,bobiţă"încearcă să atragă trecătorul pasionat de fapt doar de produsul finit...în aşa fel încât acea bobiţă şi-ar da seama că acel trecător visează doar la satisfacţia gustului...a vinului ce poate ieşi din aceasta.Interesant că mai toţi trecătorii...au fixata admiraţie DOAR pe produsul finit...astfel încât de cele mai multe ori ZEIŢELE VIILOR(strugurii)pălesc în faţa a ceea ce se naşte...VINUL...
Trecătorul nostru însetat prea aprig de dorinţe de a gusta din ,,fructul oprit" devine brusc ademenit de o mireasmă falsă.De aici nu mai este decât un pas ...false plăceri...false iubiri...dar mai ales false trăiri...Se formează un fals carusel format din victime proprii în care în lanţ se va naşte dezamăgirea!
Şi fiindcă tot vorbeam de carusel,mintea mea nu poate să,,avorteze"aşa de simplu gânduri de doi bani...fiindcă STAFIDIREA timpului nu-mi permite...şi dacă stau bine şi mă gândesc nici REGULATĂ nu poate fi pentru că a-şi putea instiga săraca limba română(mă gândesc ce s-ar naşte dintr-un astfel de limbaj contopit cu frumoasa limba maghiară...dacă tot veni vorba).
În fine ...nedormind pe DEX,mi-am permis cu umilele mele cuvinte româneşti să tratez totuşi BOALA SECOLULUI-INVIDIA asupra semenului şi dorinţa de a FURA DIN CURTEA VECINULUI!!!!Dar asta nu se prea pot înţelege aşa de uşor deoarece inocenţa boabelor de struguri neSTAFIDITE ...(incă)...face să plutească în aer doar o tărie de caracter cu mult tupeu care încet,încet cu trecerea timpului se va stinge...
Deci...
CE ESTE CURIOS ÎN TOATĂ ACEASTĂ POVESTE?CĂ VISĂM UN HAPPY END...ŞI NE TREZIM DE FAPT CU O MARE DEZAMĂGIRE...Şi atunci te întrebi.Crezi că merită ca această poveste sau e mai bine sa o transformi într-un proces de conştiinţă?
DEPINDE DE MATURITATEA CU CARE DEFINEŞTI IUBIREA!!!!
Trimiteți un comentariu