Am citit, cu zâmbetul în colţul buzelor,
articolul referitor la
obiectele îmblânzite scris de Ciubotaru pe blogul personal. Trecând printre rânduri îmi aduceam aminte de vremurile, nu de mult adormite, când îmi împărţeam timpul între mai multe locuinţe şi încercam ca fiecare dintre ele să aibă ceva din mine. Fiind nevoită să petrec 5 zile pe săptămână într-o localitate şi celelalte două în alta, la mare distanţă una de cealaltă, nu aveam cum să motivez obiectele cu parfum personal să se duplice; prin urmare, am fost nevoită să le împart şi despart.
A venit însă şi vremea stabilităţii. M-am aşezat în Cluj; am întâlnit Starbuks. Manipulată de pasiunea personală pentru
căni , mi-am dăruit iniţial o
cană pentru cafea: după ea, a venit şi
cana prietenului meu, sora cănii prietenului meu şi ultima, dar nu cea din urmă,
cana verde.
 |
| cana mea |
 |
| cana prietenului meu |
Le-am îmblânzit, dăruindu-le din personalitatea noastră: surorile au acum fotografii cu visele noastre!
 |
| cana verde |
A venit însă şi vremea stabilităţii. M-am aşezat în Cluj; am întâlnit Starbuks. Manipulată de pasiunea personală pentru căni , mi-am dăruit iniţial o cană pentru cafea: după ea, a venit şi cana prietenului meu, sora cănii prietenului meu şi ultima, dar nu cea din urmă, cana verde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu