Azi am avut parte de prea mult timp cu mine. M-am trezit invitându-mă singură la o cafea, delectându-mi curiozitatea cu o introspecţie reţinută şi privind curioasă la reacţiile mele. Nimic tocmai nou şi chiar nimic ieşit din comun: o persoană simplă mişcându-se la limitele impuse de pseudo-valorile contemporane.
Printre încruntări matinale, of-uri cotidiene, mi-am amintit de una dintre plăcerile personale: vizionarea episoadelor din Sex and the city. Recunosc lipsa de complexitate a serialului, transmiterea unor comportamente nu tocmai de apreciat şi faptul că nu e tocmai sănătoasă atitudinea mea admirativă faţă de serialul amintit. Însă, pe de altă parte, nu pot trece cu vederea forţa de caracter, feminitatea evidentă, voinţa şi valorile unor adevărate femei. Atitudinea relaxată, valorile unei societăţi americane consumiste şi contextele implicite scot în evidenţă carisma feminină a celor patru.
Plecasem, în gândul meu ne-împărtăşit verbal, de la dilema influenţei pe care o poate avea un asemenea serial asupra unei persoane. E ne-firesc să te încarci negativ din lecturile şi vizionările persoanele, e uneori greu să conştientizezi implicaţiile pe care uneori le au şi e şi mai dificil să discerni între ceea ce face şi ceea ce nu face bine sufletului şi minţii. E de admis, însă, că un om cerebral, cu o construcţie afectivă şi cognitivă sănătoasă, se va raporta constructiv, în cele mai multe situaţii, la ceea ce vede, citeşte sau ascultă.
E cert că ne putem forma modele mentale şi din elemente ale unor anti-modele vehiculate contextual. Fiecare pahar are atât o parte plină cât şi una goală, importantă e ceea pe care doreşti să o observi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu