Libertate...
„D-ta ce faci, cum te-ai organizat?” îl întrebase ministrul întâlnindu-l ultima oară. “Îmi apăr libertățile esențiale, răspunse el zâmbind. Îmi păstrez o parte din timp numai pentru mine singur…” “Nu, îl întrerupse ministrul, te întrebam de altceva: cum te-ai organizat în eventualitatea invaziei, a bombardamentelor masive… Râmâi la Londra?” “La asta încercam şi eu să răspund. Pentru orice eventualitate, mi-am organizat astfel programul încât să-mi păstrez numai pentru mine singur câteva ore pe zi. În acele ore nu am niciun contact cu evenimentele. Nu ascult radio, nu citesc ziarele. Orice s-ar întâmpla, în fragmentul acela de Timp pe care-l smulg din istorie şi-l păstrez numai pentru mine, niciun eveniment nu mă poate ajunge.
„…Încerc să-mi apăr libertățile esențiale. Dacă într-un asemenea ceas România ar fi invadată sau, ferească Dumnezeu, s-ar întâmpla o altă catastrofă, de alt ordin, eu voi afla printre cei din urmă aceste tragedii. Ceasurile acestea anistorice îmi îngăduie să suport, în restul timpului, teroarea istoriei. În cele din urmă teroarea mă ajunge și pe mine; dar am satisfacţie de a fi rămas câteva ceasuri liber; am satisfacția de a nu fi integrat evenimentelor în chip automat, ca un sclav care se mișcă și se odihnește la ordinul stăpânului…”
fragmente pre-luate de pe blog-ul lui Adrian Ciubotaru: http://www.adrianciubotaru.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu