Suntem prea ocupaţi să realizăm că NOI suntem cei care NE trăim PROPRIA viaţă..Suntem atât de prinşi în cotidian încât nu avem timp să vedem mişcă în jurul nostru. Neglijăm persoanele dragi, uitam să mai zâmbim, ne trezim izolaţi în mijlocul socialului,ne pierdem simţul estetic, plăcerea pentru lectură e limitată la rasfoirea din click a unor ziare..şi multe altele...iar dacă Dumnezeu ne atrage atenţia că e şi el prin zonă, ajungem să rubufnim sau... poate chiar mai rău.
Sunt poate vorbe reci dar au în spate re-trăiri semnificative...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu