E o oră somnoroasă a dimineţii : luni - 04:56 şi nu am somn. Răsfoiesc agale paginile câtorva ziare la care adaug hi5-urile unor cunoştinţe..curiozitate firească. Mă uit şi nu înţeleg : ?de ce? Unde stă plăcerea personală de a ne identifica propria personalitate, propriul eu cu un amărât de citat al unui X sau Z? Am ajuns atât de şterşi încât să simţim nevoia a ne defini personalitatea prin vorbele sau cugetările altora?!
Sau..poate nu sunt eu capabilă să înţeleg această formă castă şi respectabilă de exprimare a respectului faţă de cei care au semnat segmente din istorie?!
2 comentarii:
Cand ne identificam propria personalitate in citatele unor semeni de ai nostri ne dam seama ca este cea ce cautam comunicarea si comuniunea. Omul se fereste de a fi singur pe insula timpului.
a ne identifica temporar personalitatea in citatele semenilor e firesc, normal, natural şi logic...dar a ne construi o imagine din aceste citate e pur şi simplu ..lene în gândire . Nu cred ca mintea umană nu poate genera un produs superior sau cel puţin similar calitativ cu cel generat de o alta minte, la fel de umană...
Trimiteți un comentariu